De ce fără penali în funcții publice?

De ce fără penali în funcții publice? Pentru că în România există „obrazul gros”! În România, anumiți oameni sunt lipsiți de bun simț, de bun simț primar, nu unul evoluat, educat, dezvoltat, NU ci pur și simplu de bun simț.

Obrazul gros!

De ce fără penali în funcții publice? Pentru că în România există „obrazul gros”! În România, anumiți oameni sunt lipsiți de bun simț, de bun simț primar, nu unul evoluat, educat, dezvoltat, NU ci pur și simplu de bun simț.

Deși există o șleahtă de nesimțiți, totuși, mulți români au prea mult bun simț, iar acest bun simț alimentează nesimțirea „elitelor” politice și ale clientelei aferente.

În România anului 2018, nu există onoare din partea celor mai mulți așa ziși politicieni și a anumitor partide politice. Astfel, nu trebuie să fim șocați atunci când, deschid listele de candidați, la alegeri parlamentare, locale sau europarlamentare, oameni condamnați în primă instanță sau definitiv, care doar ce au ieșit din penitenciare sau care sunt în curs de urmărire penală.

Nici măcar nu îndrăznesc să deschid o discuție despre relațiile de afaceri, de integritate profesională, probitate morală și așa mai departe, care caracterizează acești oameni – viitorii aleși publici.

Batjocorirea bunului simț

Într-o astfel de Românie, în care bunul simț este ignorat de cei mai mulți politicieni, actuali sau aspiranți, în care nesimțirea atinge cote inexplicabile, este nevoie ca România BUNULUI SIMȚ să își construiască singură stâlpii ce vor sta la temelia reformării viitorului acestei țări.

România bunului simț a fost ignorată chiar și atunci când aceasta și-a strigat frustrarea, dezamăgirea și dorința de schimbare, în ceea ce privește calitatea morală și statutul „penal” al reprezentanților săi. Aceste demersuri au rămas fără niciun ecou…de fapt greșesc, aceste demersuri „au produs” un ecou MAJOR, tradus în conceperea și accelerarea „reformei penale”, prin care s-a dorit eliminarea abuzurilor din partea organelor penale…

Nu doar că România bunului simț a fost ignorată ci a fost umilită, fiindu-i spus, în mod nonșalant în față că există un „stat paralel” care are ceva cu clasa politică actuală și că acest stat paralel în mod total nejustificat prigonește oameni nevinovați.

Mai mult, România bunului simț a fost catalogată ca „o mână de fasciști” care își dorește să marginalizez anumite categorii sociale, reprezentate de „victime” ale statului paralel.

Luptăm mereu pentru statul de drept

Nu trebuie niciun moment să ne ascundem de adevăr și trebuie să recunoaștem noi, noi toți, că sistemul penal din orice țară nu este perfect, poate face greșeli, iar printre reprezentanții statului (polițiști, procurori sau judecători) pot fi elemente „infestate” care au un comportament care deraiază de la scopul pe care funcția/poziția acestora o reclama de la ei.

Da, și sistemul judiciar românesc prezintă fisuri, da, a făcut și probabil o să mai facă greșeli, da, a avut, are și va avea uscături precum unii polițiști, procurori sau judecători rău voitori, corupți, manevrabili, tributari unor grupuri de interese și așa mai departe, însă nu putem pune o etichetă generalizată acestor oameni. O astfel de etichetă ar fi cel mai greșit lucru pe care îl poate face societatea, ar reprezenta o nedreptate și ar alunga din „sistem” foarte mulți oameni valoroși, care sunt o mândrie pentru România.

Toate aceste minusuri, trebuie adresate în viitor, trebuie să aspirăm la perfecționarea sistemului penal românesc (atât teoretic cât și practic) și trebuie să reducem la minim orice greșeală pe care sistemul penal o face. Trebuie să fim aspri cu statul de drept și ori de câte ori observăm fie și cel mai mic derapaj să îl sancționăm, noi ca și societate.

„Compromisul” de clasă

Toate argumentele de mai sus nu elimină problema bunului simț. Bunul simț a eșuat, nu există, e absent, sau este luat la „mișto”. Dacă ai bun simț ești „fraier”. Treaba se rezolvă „altfel” ca între băieți.

Asta e realitatea, DAR, asta nu exclude că în adâncul sufletului, România bunului simț încă trăiește, fiind o forță de rezistență.

Este însă nevoie ca acum această forță de rezistență să primească o unealtă nouă. Ridicarea valorilor morale la nivel de rang constituțional.

Dacă simpla forță morală, des amintitul bun simț, nu și-a găsit ecoul în viața publică românească, asta nu înseamnă că România trebuie să tolereze nesimțirea. Astăzi, nesimțirea poate să fie combătură doar prin bunul simț constituțional.

Cu alte cuvinte, unica soluție pentru scuturarea națiunii de căpușele nesimțirii o reprezintă ridicarea bunului simț la nivel de principiu constituțional.

De ce fără penali în funcții publice reprezintă trezirea bunului simț?

Inițiativa „fără penali în funcții publice” a stârnit diverse sentimente în societatea românească. Ea a stârnit revoltă, ca urmare a conștientizării problemei existente, a stârnit temere și panică din partea celor care nu doresc ca statutul penal să fie o barieră în ceea ce privește accederea în funcții publice, a stârnit entuziasm și curaj din partea atâtor oameni care au semnat pentru această inițiativă și mai presus de orice a trezit o națiune din pasivitate.

Această inițiativă a transformat peste noapte societatea, a dat naștere unor ample mișcări de voluntariat. Desigur, rolul central în acest demers l-au jucat și îl joacă, mai ales acum, cu câteva zile înainte de încheierea termenului pentru strângerea de semnături, oamenii care au stat în stradă, care au strâns semnături, care au investit timp și s-au sacrificat pentru un crez, pentru o dorință de a schimba ceva.

Pe acești oameni i-ați văzut cu toții, i-ați văzut în piețe, în gări, pe stradă, la festivaluri, i-ați văzut oriunde. Acești oameni au reușit să iasă din pasivitate, au reușit să depășească acea barieră de care cei mai mulți dintre noi suferă, au ieșit din confortul casei lor, al calculatorului și al telefoanelor mobile. Nu s-au mulțumit doar să dea un like sau un share, ci au ieșit din casă pentru un țel, un vis, o aspirație.

„Fără penali în funcții publice” – ne-a deschis ochii pentru viitor, a arătat că nu suntem încă o țară a indiferenței depline, a trezit în societate dorința și speranța de schimbare.

Tot această inițiativă are meritul de a fi supus discuției publice problema corupției, a posibilității oamenilor care au suferit o condamnare penală să mai ocupe funcții publice și totodată a trezit curiozitatea și interesul generalizat față de implicarea în activitatea civică și politică din România.

Cu acest prilej, România a descoperit și „armele secrete” ascunse și prăfuite care se găsesc în Constituția României. A descoperit mecanismul inițiativei cetățenești pentru revizuirea constituției.

Poate cu acest prilej putem să descoperim și inițiativa legislativă clasică, care nu are ca și finalitate revizuirea legii fundamentale, însă prin aceasta se pot propune modificări legislative care să emane de la cetățeni (cu anumite limitări în ceea ce privește domeniile în care se pot utiliza) și prin care să se îmbunătățească lacunele legislative actuale. Această inițiativă „clasică” este într-adevăr una mai puțin viguroasă ca și impact (i.e. modificarea Constituției) însă prezintă și condiții de promovare mult mai lejere (număr mult mai mic de semnături necesare atât la nivel național cât și per județ).

Ca o „soră” mai mică a acestor două proceduri mai există și inițiativa cetățenească de la nivel local, prin care cetățenii dintr-o comunitate pot propune spre aprobarea consiliului local hotărâri de consiliu vizând aspecte ce țin de propria lor urbe.

Câteva aspecte tehnice

Ce a făcut inițiativa fără penali până acum:

  • S-a format un grup de inițiativă;
  • S-a întocmit și s-a depus proiectul de modificare a Constituției, fiind trimis pentru aviz la Consiliul Legislativ;
  • Proiectul și avizul consultativ au fost publicate în Monitorul Oficial;
  • S-a început strângerea a cel puțin 500.000 de semnături în 6 luni, din cel puțin 21 de județe.

Ce urmează să facă în perioada următoare

  • Listele de semnături împreună cu proiectul și expunerea de motive se înregistrează la Parlament;
  • Parlamentul înaintează propunerea către CCR pentru controlul de constituționalitate;
  • Începe procedura parlamentară, cu dezbateri în comisii și vot în plenul Camerei Deputaților și Senat;
  • Se organizează un referendum decizional care trebuie să aibă cvorum și vot majoritar.

Care este textul modificării propuse:

Art. I. – După alineatul (2) al articolului 37 din Constituția României, revizuită prin Legea 429/2003, adoptată prin referendum național organizat în zilele de 18 -19 octombrie 2003 și republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se introduce un nou alineat, alin. (3), cu următorul cuprins:

„(3) Nu pot fi aleși în organele administrației publice locale, Camera Deputaților, în Senat și în funcția de Președinte al României cetățenii condamnați definitivi la pedepse privative de libertate pentru infracțiuni săvârșite cu intenție, până la intervenirea unei situații care înlătură consecințele condamnării.”

Pentru a se elimina toate speculațiile cu privire la ce presupune efectiv această modificare trebuie reținute următoarele aspecte:

  • măsura nu se aplică decât persoanelor condamnate definitiv la o pedeapsă privativă de libertate, fiind exonerate cele care primesc pedepse penale mai ușoare (ex. amenda penală);
  • măsura nu se aplică decât condamnaților care au săvârșit fapte penale cu intenție, fiind exonerați cei care au comis infracțiuni din culpă;
  • măsura nu privește doar candidaturile pentru Camera Deputaților, Senat și Președinția României, ci și cele pentru organele administrației publice locale;
  • măsura nu se aplică pentru întreaga durată a vieții condamnaților, fiind în mod expres limitată până la intervenirea unei situații care, potrivit legii, înlătură această consecință extrapenală a condamnării: (i) dezincriminarea faptei, (ii) amnistia postcondamnatorie și (iii) reabilitarea (de drept – care operează în temeiul legii, dacă persoana condamnată la pedeapsa amenzii sau a închisorii de până la 2 ani nu săvârșește o altă infracțiune în decurs de 3 ani de la data executării pedepsei și judecătorească – care se dispune la cerere, prin hotărâre judecătorească, dacă persoana condamnată la pedeapsa închisorii cuprinse între 2 ani și 25 de ani nu săvârșește o altă infracțiune în decurs de 4 până la 10 ani de la data executării pedepsei).

La momentul la care aștern aceste gânduri, inițiativa mai are încă un hop de trecut. Acest hop nu îl reprezintă numărul total de semnături pe care l-a strâns inițiativa ci numărul de semnături per județ.

Exigența legală la acest moment (pentru promovarea inițiativei cetățenești de revizuire a constituției) constă în obținerea unui număr de cel puțin 500.000 de semnături la nivel de țară și de cel puțin 20.000 la nivel de județ, acestea trebuind să provină din cel puțin 21 de județe.

Astăzi, sunt deja bifate 15 județe, rămânând în joc încă cel puțin 6 județe. 5 dintre acestea stau foarte bine și probabil în doar câteva zile vor obține numărul total de semnături necesare. Lupta decisivă se va da pentru cel de-al 6 județ cu un număr suficient de semnături.

Pentru obținerea acestui ultim județ este necesară o luptă critică în următoarele 3 județe:

  • Tulcea: 14.065 semnături obținute până la acest moment;
  • Neamț: 13.776 semnături obținute până la acest moment;
  • Suceava: 11.158 semnături obținute până la acest moment.

Sunt convins că toți oamenii de bun simț din România vor contribui la obținerea numărului necesar de voturi nu în unul dintre județele de mai sus, ci în cel puțin 2 dacă nu chiar 3 dintre acestea. Această inițiativă, acest demers merită încununat cu succes.

O scurtă temă de reflecție

Ca o temă de reflecție pentru noi, poate ar trebui să ne gândim la reașezarea inclusiv a legii care reglementează procedura cu privire la inițiativa cetățenească. Acest lucru este necesar fiindcă este absurd să fie impusă condiția obținerii unui număr de 20.000 de voturi minim per județ nediferențiat în funcție de populația pe care fiecare județ o are.

Spre exemplu, și nu vreau să aduc în discuție Bucureștiul care este un „județ” de peste 2 milioane de locuitori, un județ precum Iași cu o populație de aproximativ 800.000 față de unul precum Tulcea cu aproximativ 200.000 de locuitori, au obligația de a prezenta același număr minim de semnături.

Or, aplicarea unor astfel de standarde neparticularizate nu face nimic altceva decât să:

  • Facă aproape imposibilă exprimarea inițiativei cetățenilor din județe precum Tulcea, care trebuie să prezinte o listă de semnături cuprinzând 10% din totalul populației;
  • Ignore vocea altor zeci de mii de cetățeni din județe precum Iași ale căror semnături să rămână fără finalitate practică indiferent că reprezintă un procent semnificativ raportat atât la nivelul județului cât și al țării per total.

Susțineți inițiativa „fără penali în funcții publice”!

Vreau să închei într-o notă optimistă și vreau să vă încurajez pe toți cei care susțineți ROMÂNIA BUNULUI SIMȚ să ieșiți din pasivitate, să acordați o șansă inițiativei fără penali în funcții publice, să luptați pentru ea și să vorbiți cu toți apropiații voștri despre aceasta.

Veți descoperii că ROMÂNIA BUNULUI SIMȚ este numeroasă, veți vedea că există foarte mulți oameni care vă împărtășesc ideile, valorile, visele și aspirațiile.

Susțineți inițiativa „fără penali în funcții publice”, eu o susțin și voi susține până la capăt acest drum pe care noi ca societate am pornit, un drum al curajului și al schimbării.