Dacă tot nu au portul...constănțenii trebuie măcar să știe ce pierd – Portul Constanța episodul II

Dezamăgiți, furioși, revoltați...constănțenii pot fi în multe feluri ca urmare a faptului că trăiesc o ignorarea deplină cu privire la orice decizie care se ia referitoare la Portul Constanța.  Acesta fiind probabil cel mai de preț asset al orașului și chiar al României, cel puțin din această parte de țară.

Acum măcar știm cine deține portul

Să o luam cu începutul. Acum măcar știm, Portul Constanța nu e al nostru și nici al urmașii, urmașilor noștri ci e al unor băieți șmecheri de prin ministerul transporturilor, vreo 80% și ceva mai puțin al altor șmecheri – Fondul Proprietatea cu vreo 20%. Deci…case closed cum s-ar zice. Constanța are praful de pe tobă în ceea ce privește veniturile directe generate din exploatarea portului. Pe vremuri, și îi mulțumesc pe această cale unui prieten de pe fb, am aflat că aveam un procent de 20% din port, dar când au zis să ne mai transfere încă 10-20% au zis mai bine…„hai să le luăm tot că ne încurcăm”.

Beneficiile orașului

Totuși, orașul obține un oarecare beneficiu, ca să nu fim chiar total cârcotași. Sunt locuri de muncă în port, se plătesc niște salarii (mai mari sau mai mici, curate sau mai gri), trăiesc niște familii, se mai dezvoltă câte un mic business privat cu activități conexe celor din port (dacă reușești să te insinuezi în lumea asta destul de închisă), se mai plătesc niște impozite la firme (impozite care ajung în Constanța doar dacă guvernul României dă drumul la bani înapoi în comunitățile din care s-au generat sumele respective) și poate…poate se încasează niște impozite pe activele mobile (mașinării, ambarcațiuni, utilaje etc) și imobile (hale, clădiri de birouri și cam atât), care sunt venit direct la bugetul orașului.

Veniturile portului în ultimii ani

Că să putem să fim cu toții mai informații, am vrut să merg mai departe cu curiozitățile mele și să văd cam ce sume raportează la ANAF această societate denumită pompos Compania Naţională “Administraţia Porturilor Maritime” – S.A. Constanţa, și-am găsit așa:

În 2018:

  • Venituri totale aprox. 350 M RON;
  • Cheltuieli totale aprox. 257 M RON.
  • Profit net (după taxe): 75M RON
  • 880 angajați

În 2017:

  • Venituri totale aprox. 302 M RON;
  • Cheltuieli totale aprox. 246 M RON.
  • Profit net (după taxe): 79M RON
  • 870 angajați

Cifre bune pentru România, mici pentru alte porturi relevante din lume, dar pentru țara noastă este o societate care arată foarte bine pe hârtie. Și în anii precedenți rezultatele financiare au fost cam la fel de bune, deci nu e chestiune temporară. În 2018 marja de profit din total venituri a fost de aproximativ 21%. Spre comparație, Rotterdam (sper că în continuare portul luat ca și exemplu de urmat) a avut o marjă de profit de 31%, și peste 50% din profit a fost canalizat spre investiții.

Așadar, cel puțin vreo 10% din acest venit – oricum sub potențial, poate să fie privit ca o consecință a unui management defectuos sau bani sifonați către diverse cercuri de interese.

Investițiile

Bun, deci totuși facem profit! Trec peste frustrarea că acest profit nu se regăsește sub nicio formă și în bugetul de venituri directe al orașului Constanța sau măcar al întregului județ Constanța, dar mă bucur că avem o companie PROFITABILĂ. Deci…se fac investiții mari în dezvoltarea portului. Nu?

Nu chiar, din păcate trebuie să realizăm că nu am părăsit modul rudimentar, primitiv de a face politică în România. Nu știm să dezvolta nici măcar acel ceva care are potențial enorm de dezvoltare. Așa că…ce a făcut această companie românească de succes…corect, ați ghicit și-a dat bonusuri de performanță, și-a mărit cheltuielile cu personalul (că doar a crescut salariul minim brut pe țară și na trebuia ținut pasul) și…surpriza cea mai mare…a distribuit dividende. Exact! Adică portul a pompat bani în bugetul găunoasă al țării, către ministerul de finanțe via ministerul transporturilor, care nu este capabil să își colecteze taxele și impozitele și care a picat în extrema cealaltă când vine vorba de relaxare fiscală…oricum înțeleasă doar de ei și care nu a adus absolut nicio predictibilitate și siguranță pentru România pe piețele externe. Dar, deja divagăm de la subiect, pe care poate îl abordăm cu altă ocazie.

Așa că să revenim la Portul nostru, pardon nu al nostru…al ministerului transporturilor. Avea nevoie Portul Constanța de investiții? Da, cu siguranță. S-au făcut investiții în ultimii 30 de ani? În ultimii 30 nu, dar ultimii 10-12 ani de când suntem în UE, da. S-au atras fonduri europene, chiar…spectaculoase aș spune când ne uităm la ce a reușit să acceseze spre exemplu Primăria Constanța pentru oraș și constănțeni. Voi reveni cu aceste informații într-o postare viitoare, în care ne uităm la care sunt prioritățile pentru Portul Constanța, care sunt investițiile făcute și ce șanse reale avem să ne dezvoltăm ca și port în această zonă și cum pot beneficia inclusiv constănțeni de Portul Constanța, direct sau indirect.

Chiriile

Înainte să închei acest articol vreau însă să mă țin de promisiunea făcută data trecută. Chiriile din portul Constanța. Fiindcă nu am pretenția că sunt un jurnalist, ci doar un om care crede că fiecare dintre noi trebuie să se informeze cu propriile sale simțuri și care dacă poate să transmită acest mesaj unui cerc cât mai mare de oameni o face, vă invit să citiți un material foarte interesant pe această temă (și foarte bine documentat) realizat de cei de la riseproject – chiriile-secrete-din-portul-constanta.

Fără să vă stric plăcerea de a parcurge acel articol, ating ușor subiectul și sunt chiar într-o oarecare antiteză cu opinia celor de la riseproject. Ei spun că una dintre problemele majore pe care le reprezintă…administrarea Portului Constanța constă în faptul că veniturile din chirii realizate sunt la un nivel prea mic. De ce? Fiindcă sunt firme de zeci de ani în port, majoritatea apărute ca urmare a proceselor de privatizare, care s-au instalat confortabil în port, au putere, bani și influență și nu mai pot fi scoși de acolo dar nici nu li se poate majora chiria.

Parțial adevărat, chiriile din port sunt derizorii (pentru jucătorii vechi) dar, ceea ce nu se spune este faptul că ceea ce închiriază aceste firme de la Compania Naţională “Administraţia Porturilor Maritime” – S.A. Constanţa sunt în realitate niște relicve din punct de vedere funcțional, tehnic, operațional, care nu se ridică la un standard de calitate adecvat.

În realitate se închiriază dane și cheiuri care nu au dotări la standardul porturilor vestice. Trebuie mărite chiriile? Cu SIGURANȚĂ, dar creșterea trebuie să se facă și prin ridicarea standardelor în ceea ce privește calitatea spațiilor închiriate și a serviciilor conexe oferite de port. Doar în felul acesta se poate justifica o mărire substanțială a prețului chiriilor în port, altfel argumentele celor care operează acum în port, vor fi mereu aceleași (cum de altfel citează foarte bine și riseproject), plătesc pe ceva care nu este operațional la un standard de calitate ridicat, dacă îmi măriți mie prețul, la rândul meu o sa practic un tarif de operare al navelor mai mare și în consecință o să crească prețurile din piața internă (de la bunuri de larg consum până la produse energetice).

Mai jos, aveți inclusiv (tot grație celor de la riseproject – sa nu zică ca fur poze 😊) un grafic care detaliază sursele de venit ale portului, în EUR la nivelul anului 2015. Transpusă la zi, situația nu s-a schimbat semnificativ în ceea ce privește sursele de venit ca și pondere în venituri totale.

Ca de obicei, mai ales dacă nu sunteți de acord, vă încurajez să criticați la sânge tot. Dacă aveți orice alte opinii sau comentarii de asemenea le aștept bucuros pe toate, sper ca împreună să putem fi mai informați.