Nu este totul pierdut Constanța, WE HAVE A DREAM!

Portul Constanța și mai ales potențialul orașului Constanța precum și al întregii regiuni este acum la un nivel de sub 25% din ce poate realiza cu adevărat.

Nu suntem unde ne dorim și mult prea des suntem dezamăgiți de locul în care ne aflăm, dar aceste sentimente și realități nu trebuie să ne doboare, să ne copleșească sau să ne plafoneze fiindcă există speranță.

Nu voi încerca ca în cele ce urmează să fac o analiză exhaustivă cu privire la orașul Constanța, dar îmi doresc să îmi aștern măcar visul, dorința și așteptările pe care le am de la orașul nostru în raport cu portul Constanța. Cele două fiind ombilical legate una de alta, bunăstarea sau dimpotrivă eșecul unuia dintre ele afectând-o în mod decisiv și pe celălalt.

Portul și orașul Constanța au un potențial enorm de dezvoltare, dar pentru a își atinge măcar jumătate din potențial sunt necesare câteva ingrediente de bază:

  • Investiții interne (naționale și/sau locale);
  • Investiții externe (fonduri europene);
  • Viziune pe termen lung cu privire la dezvoltare;
  • Investiții în oraș în activități conexe celor derivate din existența portului;
  • Resursă umană; și
  • Voință de toate felurile: politică (știu, sună deja clișeic), cetățenească, a mediului de afaceri; a operatorilor actuali din port, etc.

De mult prea multe ori, noi ne-am obișnuit să criticăm, să „anulăm” toate demersurile făcute de cineva înaintea noastră, să ștergem cu buretele tot și să avem „noi începuturi”, să dăm cu pietre în toți cei care au fost „din vechea gardă” și finalmente să procrastinăm (un cuvânt cool pe care l-am învățat și eu de curând care în esență înseamnă să o lălăi la nesfârșit fără să începi nimic). Așa ne trezim că inevitabil după intervale de 2-3-5 ani, cu orice proiect suntem în același punct în care eram și la începutul noilor drumuri.

Astfel, pentru a putea să depășim acest stadiu în care ne găsim atât de des și repetitiv avem nevoie să învățăm să lucrăm eficient cu ținte clare, precise, cu pași bine definiți pe care să îi urmăm și cu oameni care, fie că ne place fie că nu, au fost în zona respectivă foarte mulți ani.

Instinctul logic al oricărui într-o astfel de situație este să spună „NU, îi schimbăm pe toți hoții care sunt din garda veche”. Total de înțeles, dar a face asta înseamnă a cădea exact în aceeași capcană a cicluri vicioase în care finalmente nu mai demaram nimic, ne ia 100 de ani să învățăm lucruri de la zero și în cele din urmă ieșim pe ușa din dos a istoriei.

Ca o mărturisire sinceră, și eu sunt prizonierul unei astfel de abordări, însă îmi place să cred că totuși oamenii nu sunt eminamente rău intenționați ci mai degrabă prost direcționați de cei care devin factori de decizie. Eu personal cred că un om „din vechea gardă” cu priceperea necesară din partea celui care îi devine șef poate să devină un om extrem de valoros. Desigur nu voi cădea nici în cealaltă extremă crezând în mod naiv că toți oamenii din garda veche au fost niște victime ale superiorilor lor, desigur că sunt și foarte mulți care nu au ce căuta acolo niciodată în viitor.

De aceea în această postare vreau să ating două direcții. Una vizează ce s-a realizat pozitiv pentru portul Constanța în ultima perioadă de 10 – 12 ani, iar cea de-a doua ce planuri bune au fost vehiculate și ce alte idei bune pot fi dezbătute în spațiul public pentru ca în cele din urmă să devină proiecte reale.

Portul Constanța în comparație cu alte porturi din zonă

Portul Constanța nu este doar un obiectiv strategic pentru România, el este un obiectiv extrem de important inclusiv pentru UE. Este încă cel mai mare port din Marea Neagră (atât ca suprafață cât și ca volume) și este o poartă de intrare alternativă pentru bunurile venite din est (fie că vorbim de produse energetice din zona arabă, sau de „chinezării” necesare sau inutile, precum și toate celelalte tipuri de mărfuri aflat între acești doi poli ai spectrului economic). Totodată portul este și o poartă de ieșire a bunurilor din Europa spre piețele externe (fie că vorbim de exportul de grâne, automobile, utilaje, etc.). Portul Constanța este din multe perspective inclusiv un port al țărilor din centrul Europei fără ieșire la mare (Ungaria, Slovacia, chiar Cehia) și care vor să exporte bunuri spre zona de est.

Ca o idee asupra importanței Portului Constanța în zona maritimă de sud est a Europei situația stă în felul următor (vă invit să vedeți și harta de mai jos):

  • Constanța (700.000 TEU – adică nr. de containere);
  • Burgas – BG (aproximativ jumătate din volumul de marfă tranzitat prin Constanța);
  • Varna – BG (150.000 TEU);
  • Istanbul – trafic redus de marfă față de Constanța;
  • Izmir (care este însă la Mareea Egee – 1.5 M de TEU);
  • Poti și Batumi – Georgia (cumulat aproximativ la nivel de marfă al Constanței);
  • Novorossiysk – Rusia (600.000 TEU, dar importanța sa este mai mult militară decât comercială);
  • Odesa – Ucraina (520.000 TEU);
  • Pireu – Grecia (de departe cel mai mare port din întreaga zonă de sud est, dar este în Marea Egee – 4M TEU). A fost privatizat în mare parte și este deținut la acest moment de chinezi;
  • Salonic – Grecia (400.000 TEU). Privatizat în proporție de 93% și deținut de firme din Germania, Rusia și Franța.

Portul Constanța investiții în ultimii 10-12 ani

Așa că dată fiind această importanță strategică a Portului Constanța, s-a simțit în mod natural nevoia unor investiții. Din păcate ele nu au venit de la statul român sau de la investitori autohtoni, dar măcar au venit de la UE. În acest mod am ajuns investiții din fonduri europene doar în Portul Constanța aproximativ 260M EUR în decurs de 12 ani, adică de la aderarea la UE. Bani au fost canalizați pe:

  • masterplanul Portului Constanța;
  • prelungirea digului de larg cu o extindere de 1050 de metri;
  • realizarea podului rutier deasupra Canalului Dunăre – Marea Neagră;
  • dezvoltarea capacității feroviare în zona Fluvio-Maritimă a Portului;
  • extinderea spre sud a danei de gabare;
  • modernizarea infrastructurii și protecția mediului;
  • implementarea unei dane specializate într-o zonă cu adâncimi mari (Dana 80);
  • modernizarea infrastructurii portuare prin asigurarea creșterii adâncimii șenalelor și bazinelor și a siguranței navigației.

Cele 260 de milioane de Euro par mulți bani și uitându-ne peste lista de realizări, sună pompos ce s-a realizat. În realitate însă înafara digului de larg și podul de la Agigea restul investițiilor nu s-au transpus în ceva palpabil încă. E foarte bine că s-au făcut planuri care urmează să fie implementate dar ACESTEA TREBUIE IMPLEMENTATE și COMPLETATE și cu alte idei de dezvoltare.

Spre comparație, portul pe care la care în mod obsesiv ne raportăm – Rotterdam, a făcut doar în anul 2018 investiții de aproximativ 400M Euro și în ultimii 5 ani de 1.12 MILIARDE de EURO!!

Dacă vrem să creștem ritmul dezvoltării, nu putem să ne mințim singuri că utilizând și accesând fonduri de 260M în 12 ani avem vreo șansă reală să ne ridicăm la un nivel respectabil în lumea traficului de mărfuri internațional.

Idei bune vehiculate în spațiul public

Dacă astea sunt realizări palpabile haideți să aruncăm o privire și spre alte idei bune care au fost vehiculate în spațiul public cu privire la investiții viitoare care sunt necesare pentru Portul Constanța. A se nota faptul că acestea au rămas în mare doar la nivel de discuții dar, implementate cum trebuie (să măcar începerea implementării lor) pot aduce beneficii imense întregii zone și inclusiv Constanței și constănțenilor.

Constanța – Dunărea, canalul și adâncimea

Specialiștii în domeniu afirmă despre Portul Constanța faptul că:

principalul avantaj al Constanței este faptul că are adâncimi mari și e poartă a UE, ceea ce o departajează net de porturile bulgărești de la Marea Neagră, Burgas și Varna, cu care geografia nu a fost la fel de generoasă.

De asemenea aceștia mai afirmă inclusiv faptul că:

Cu ape care ajung la adâncimi mari, ceea ce le permite vaselor de mare tonaj să acosteze aici, cu o poziție geografică foarte bună – de la ieșirea la Marea Neagră, la posibilitatea ca mărfurile să ajungă, pe vase mai mici, pe Dunăre spre inima Europei, prin canalul Dunăre- Marea Neagră, portul Constanța are toate datele pentru a fi un nod important în drumul mărfurilor din Est spre Vest.

Aceste avantaje trebuie astfel să fie valorificate, dacă rămân doar în buna tradiție românească la nivelul de bogății naturale neexploatate, ne vom trezi și peste 10 și 20 de ani aspirând la aceleași vise și lăudându-ne cu bogăția noastră nativă.

Așa dar, ca un prim aspect pentru dezvoltarea Portului Constanța trebuie demarate urgent următoarele 3 proiecte:

  • modernizarea portului prin extinderea danelor, creșterea și uniformizarea adâncimii platoului mării pentru a facilita accesul cât mai multor vapoare de mari dimensiuni în Portul Constanța;
  • Investiții masive în Canalul Dunăre Marea Neagră pentru a mări și în cazul acestuia șenalul navigabil astfel încât să poată circula cât mai multe vapoare de dimensiuni mici dar oricum mai mari decât cele care pot circula la acest moment pe canal;
  • Investiții masive în calitatea navigabilă a Dunării în parteneriat cu vecinii Bulgari astfel încât pe Dunăre să se asigure un flux constant de mărfuri, care să nu mai fie condiționat de secetă sau îngheț;
  • Toate aceste trei proiecte trebuie combinate cu extinderea capacității Portului Constanța (să existe mai multe dane unde să poată avea loc încărcarea/descărcarea) și dezvoltarea porturilor de dimensiuni mai mici pe cursul Canalului Dunăre Marea Neagră dar și pe Dunăre.

Dacă toate aceste proiecte nu sunt implementate concomitent ne vom trezi că avem „autostradă pe apă” dar nu avem „refugii sau benzinării” în care să ne oprim, dacă avem „refugii sau benzinării” dar nu avem autostradă nu ajunge nimeni la ele.

Constanța „Port la Marea Caspică”

O altă idee foarte bună care poate să fie implementată cu succes este transformarea Portului Constanța într-un „port la Marea Caspică”. DA, Marea Caspică. Evident afirmația are o doză metaforică dar uitându-ne la bazinul acestei mări vedem cu ochiul liber că aceasta este în realitate un mare lac fără conexiune la nicio altă cale navigabilă.

Totodată însă putem să vedem că la acest „lac” au ieșire Kazahstan, Turkmenistan, Azerbaidjan  și Iran (pe lângă Rusia și Turcia care oricum au ieșire și la Marea Neagră).  Mai jos aveți o hartă realizată de cei de la „europaliberă” în care arată și grafic avantajele unei rute a mărfurilor din acest „lac” către Constanța și restul Europei.

Pentru a implementa acest proiect este nevoie mai mult de un joc al diplomației prin care să se poată definitiva o strategie de cooperare activă cu Azerbaidjan și Georgia care să preia bunurile din Marea Caspică și ulterior să le trimită către Portul Constanța. Dacă am fi o țară puternică economic și cu resurse investiționale ridicate am fi putu să fim implicați inclusiv în construirea unui astfel de proiect de infrastructură în aceste două țări. Cum însă nu suntem, putem juca măcar cartea diplomației și putem inclusiv să facem lobby pentru dezvoltarea unui astfel de proiect la nivel European, construirea unui astfel de coridor de tranzit fiind nu doar în avantajul României ci al întregului spațiu European, mărfurile din acea regiune putând ajunge în Europa mult mai rapid și mult mai ieftin (costuri de transport) dar și cu un cost de operare al navelor mai mic decât în alte zone ale Europei.

Evident construirea acestei rute duce la o sporire naturală a activității în Portul Constanța care poate să își mărească considerabil veniturile pe care să le canalizeze ulterior în dezvoltarea orașului (sau măcar al business-ului din oraș) și în investiții în dezvoltare continuă a portului.

Constanța „Garajul Europei”

Orice port și oraș portuar respectabil nu este doar o poartă de tranzit pentru mărfuri ci este un veritabil „garaj” pentru aceste bunuri. Bunurile importate nu trebuie să părăsească orașul imediat, dimpotrivă mulți importatori au nevoie să își facă stocuri de bunuri pe care să le poată distribuii etapizat în funcție de specificul activității. Spre exemplu dacă ești un importator de haine nu îți umpli magazinul cu haine ci le ți în depozit pe cele care nu sunt necesare și te aprovizionezi când activitatea ta o cere. Dacă imporți scule/utilaje/mașini etc. nu ai nevoie să ții tot stocul în magazin (și atenție eu nu mă refer la un magazin de colțul blocului de veritabile lanțuri de retail) și în plus mai trebuie să îl și distribui către alte puncte de lucru.

În astfel de situații, business-urile în zona logistică sunt o veritabilă mină de aur pentru orașele portuare, fiindcă pot să stocheze cantități uriașe de marfă și le pot administra după nevoia clienților foarte ușor din astfel de depozite imense care să aibă bineînțeles foarte bine pus la punct inclusiv sistemul de gestionare și de transport al mărfurilor spre locațiile în care este necesar acest lucru.

Acest tip de activitate nu este doar util, dar și necesar pentru ca un port să se poată dezvolta, fiindcă fără capacitate de stocare portul riscă să fie evitat. Cât despre locul în care aceste spații logistice pot fi făcute, ele pot fi fie în interiorul portului sau în afara acestuia, iar mai ales în acest din urmă caz municipalitatea poate juca un rol cheie în încurajarea și acordarea facilităților necesare pentru dezvoltarea unor astfel de activități.

Constanța! Noi nu suntem doar comercianți. Putem fi și producători.

Din păcate în epoca Mazăre ne-a fost inoculată ideea că noi suntem „șmecheri pe turism și comerț”, timp în care orașe precum Cluj, Timișoara, Brașov, Sibiu înțelegeau faptul că activitatea de producție este una constantă și nu sezonieră, care aduce venituri mai mari cetățenilor și care atrage după sine investiții străine majore. Așa ne-am trezit acum că cele mai mari fabrici din Constanța sunt fabrica de ulei și fabrica de pâine iar cei mai mulți angajați lucrează la RAJA și Polaris.

Asta e tot ce poate Constanța? Să producem pâine, ulei, să facem țevi de apă și să strângem gunoiul??!! Eu unul NU POT să accept un astfel de standard pentru orașul nostru și pentru constănțenii mei. Pur și simplu eu sunt convins că în nici 8 ani putem să ajungem din urmă orașele menționate mai sus, dar pentru a face asta trebuie să abandonăm o dată pentru totdeauna ideea că noi suntem „șmecheri” și restul sunt proști, să înțelegem că lucrurile trainice nu se fac de azi pe mâine și că nu putem colege roadele muncii noastre a doua zi două ce ne-am apucat de treabă.

În acest context, odată în plus Portul Constanța poate să vină în ajutorul Constanței și al constănțenilor. La Constanța orice business de producție poate aduce materia primă mai reped și mai ieftin ca oriunde alt undeva în România, iar când vine vorba de export, la fel putem avea cel mai competitiv preț eliminând practic costurile de transport până în port. Avem de asemenea marele avantaj al șoselei de centură, care este suficient de departe poziționată de oraș astfel încât să îi permită dezvoltarea în liniște oricărui parc industrial în care să aibă loc activitate de producție.

Mai avem însă o mare problemă pentru a putea dezvolta industria. Forța de muncă fie ea calificată sau necalificată. Iar pentru rezolvarea acestei probleme trebuie de asemenea pusă la punct o strategie clară de dezvoltare, fiindcă la acest moment populația orașului este din ce în ce mai îmbătrânită, tinerii pleacă din oraș, iar calitatea tehnică a celor care totuși sunt în oraș nu este adaptată nevoilor pe care le-ar avea investitorii din zona de producție.

Ce este însă cert este faptul că trebuie demarat inclusiv un proiect de realizare a cel puțin un parc industrial la pachet cu o zona imensă de logistică. Aceste doua zone dacă reușesc să fie implementate vor duce la o înflorire incredibilă a întregii zone și va putea ieși din zona gri, cenușie în care se află orașul odată ce se termină sezonul estival.

Acestea au fost câteva dintre visele mele despre Portul Constanța și legătura lui cu orașul, unele dinte idei le-am cules din diverse surse iar altele îmi place să cred că sunt propriile mele vise. Poate unele idei sunt greu de implementa și par irealizabile, dar cu dedicarea necesară eu cred cu tărie că toate pot deveni realitate.

Ca de obicei vă invit să comentați și să criticați la sânge totul. Mă interesează opinia voastră și sunt dornic să aflu orice alte idei sau puncte de vedere.